Duminică, 17.12.2017, 9:00 AM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Scoala Gimnaziala Maruntei

Meniu site
Categoriile secţiunii
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Catalog de fişiere

Acasă » Fişiere » Fişierele mele

poezii
27.02.2013, 12:03 PM

Fulg de nea

Fulg de nea

Născut din apă si ger.

Fulg de lacrimă

Căzută din cer.

Fulg de nea

Ispită curată

Fulg de iubire...uitată.

 

 

Săgeată otravită

În liniștea nopții se-aude o bataie,

Un strigăt de moarte venit dintr-un piept,

Un zăngănit de arme, o săgeată otrăvită

Pornită din arcul intins de-un șiret.

 

Săgeata cu scrâșnet mi-atinse obrazul

Și-mi este acum sângerând și cu rană,

Dar inima-n piept îmi este viteaza;

Iau arcul și eu și slobod o săgeată

 

Mă trezesc istovită cu obrajii arzând

De-otrava săgeții pornită prin vene,

Dar visul luci, pare-o iluzie acum

Și-mi șterg ochii scăpând de himere.

 

 

 

Adolescența~Adolescența~Adolescența

 

Nimic nu-mi convine.

Și viața mi-e pe dos

Încerc să mă ascund de viață

Dar acest lucru...

Iau viața-n piept...

Și pieptu-n viață.

Adolescența e de vină

Această vărstă ne-nțeleasă.

Contradictorie...

Misterioasă...

Viață...

 

 

 

Oameni

 

Suntem oameni se spune

Peste tot?...

Nu peste tot ar spune

Suntem ființe și atâta tot.

Dotate cu rațiuni și inteligență,

Cu egoism, prostie sau prudență

Ce-i irosesc destinu-n această lume sumbră.

Râvnind mereu la avuții deșarte

Clădite din nimic.

Suntem oameni se spune peste tot

Nu peste tot, ar spune

Ființe dominate cu patimi si dorințe

Ce-și joacă rolul pe-această scenă a vieții...

Sub mâna iscusită a unui păpușar

Mi-am pus în cui ideile trăznite

Mi-am înfrânt dorințele nebune

Și-am râs de viața mea... in hohot.

 

 

Ignoranța ta

 

Ignoranța asta a ta mă omoară

Sufăr din cauza ei...

Încerc să te-nțeleg mai bine, iubite

Dar ignoranța asta a ta mă ucide

Mă privești cu ochii mari

Parcă din întâmplare

Dar strălucirea din priviri e prea mare,

Mă iubești puțin mi se pare... deși...

Deși... ignoranța asta a ta este mare.

Am să mă folosesc de dreptul la replică

Și-o să te întreb:„De unde atâta ignoranță?!”

Când privirile-ți strălucesc arzătoare

Poposind pe ființa mea... muritoare?!!!?

 

 

Viața e importantă

 

Am obosit sa calc pe lacrimi ude,

M-am plictisit să caut printre ploi,

S-adorm plângând, ciudat, pe frunze ude

Să mă ascund printre copaci prea goi

N-am bani de vise și n-am timp de viață

Mi-s ochii tulburi „rătăcind prin nori”

Nu mai suport să cad gemând prin ceață

Să plec, să vin, cu gânduri de cocori.

Am așteptat destul și-acum e seară

Și nervii mei se-ntind și plesnesc sec

Zâmbesc prin lacrimi tristă într-o doară:

„În noaptea asta-m hotărâ să plec”

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

Marea iubire

 

Aștept ca marea să producă valuri

Fiindcă vreau să uit de mine

Aștept să vină momentul când...

Când, mă voi cununa cu marea

Aștept ce-i drept de mult... dar...

Dar, mâine mă regăsesc plecând

În lumea mea...nebună...

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

 

Amintiri

 

Colind prin cenușa amintirilor

 arse de demult

Iau cenușa s-o arunc în vânt,

vrând să uit totul

Dar cenușa se intoarce din nou...

... pe pământ

O strâng din nou cu palmele-mi ude

Și-o arunc in valuri, pe mare

Și ea pe fundu-i se depune...

... în uitare...

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

Noapte înstelată

 

E liniște în noaptea înstelată

Un greier se aude ascuns printre tufișuri

E liniște în noapte și eu te aștept pe seară,

Venirea ta, iubirea mea hoinară

Îți place să te plimbi în noapte

Cu părul rău pe umerele goale

Îți place să alergi pe iarba moale,

Să cazi pe gânduri, printre pomii-n floare.

„E primăvară!” îmi spui, „Vin-o si tu!”...

Să ne-ascundem de viață pentr-o clipă,

Să hoinărim prin noaptea înstelată,

S-atingem cerul cu mâna-n sus întinsă.

Aștept venirea ta în noaptea înstelată,

Dar tu nu mai apari râzând

Să îmi șoptești... „E primăvară iară”

Și eu aștept iubirea mea hoinară...

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

Suflet de om

 

În mine își găsește sala, amintirea

Ea îmi alimentează sufletul dornic de viață

Cu amintiri prăfuite cu termen de valabilitate expirat.

În mine își găsește sălaș melancolia,

Uitarea și regăsirea în procent mic.

Stau toate într-o singură cameră

Celelalte camere stau pregătite pentru oaspeți...

Speranța...,clar,mai bine să lăsăm la o parte asta.

Am auzit că durerea plătește bine...

Cred, da cred, că voi da celelalte camere...

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

Rândunica

 

Ai venit din nou la noi

Tu, in frac de sărbătoare

Peste mări și peste țări  zburat-ai

Tot bătând din aripioare.

Cuibul de sub streașină te-așteaptă.

Ouăle în el să-ți pui

Și din ele o să iasă iară

O nouă generație de pui,

Iar la anul vor veni din nou la noi

Tot în frac de sărbătoare

Mici săgeți zburătoare în soare.

Rândunici le spun, nu se pare?

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

Mama

 

„Mama”, cel dintâi cuvânt rostit.

Mamă,suflet bun si chip iubit

Tu ești icoană vie pentru închinăciune.

 

Ai fost lângă mine zi de zi

Chiar și noaptea tu m-ai leganat,

M-ai vegheat să cresc mare voinic.

Ție-ti datorez tot ce-am vist.

 

Zilele-mi sunt de soare pline,

Nopțile pe-aripi de vis eu le petrec.

Tot in jur e plin de poezie,

Farmec, liniște și multă veselie.

 

Când sosesc acasă, te caut cu privirea.

Vreau să te văd în prag zâmbind.

Cu tine râde o întreagă primăvară.

Tu, mamă, suflet bun si chip iubit.

 

Mitrache Ana-Maria Alexandra

 

 

 

 

 

 

 

 

Categorie: Fişierele mele | Adăugat de: Floro
Vizualizări: 197 | Descărcări: 0 | Comentarii: 2 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *:
Autentificare
Căutare

Copyright MyCorp © 2017